1 Februarie, ora 05:00. Închid uşor enervată alarma şi îmi doresc să fii dormit mai mult. Dar ştiu că este joi şi nu mă voi duce la muncă, ci în vacanţă. Îmi iau dejunul rapid, mă îmbrac şi pornesc veselă spre aeroport.
Merg vreo oră în autobuz (da, costă 3 RON faţă de 40 RON sau cât e cu Uber şi fac economie) şi ajung la aeroport. Bineînteles, aştept vreo oră până urc în avion, ruta Otopeni – Fontanarossa. Ajung în Catania de dimineaţă, undeva la ora 10 jumate.
Este mai cald aici, nici nu încape discuţie. Aştept şi aici până la următorul autobuz cu ruta Catania aeroport – Giardini Naxos, localitatea unde aveam cazare. Ce să faci o oră în aeroport? Uitându-mă în jurul meu am găsit răspunsul: îmi fac introducerea cu un delicios cannoli cu hazelnut. Yum!
Aşa…trecem peste detaliile astea şi urc în autobuz. Călătoria durează vreo oră, trece prin Catania şi cu ocazia asta îmi fac prima impresie despre capitală. Şi prima impresie nu minte niciodată, îmi va fi confirmată mai târziu. După ce ies din oraş merg pe autostradă şi după vreo patru localităţi ajungem în Naxos. Aici ce să vezi, nu era nici ţipenie de om! Totul era curat, verde şi resorturi închise. Ne rătăcim puţin până ajungem la cazare dar cu ocazia asta vedem mai mult şi facem câteva fotografii.
Ajungem la cazare, Hotel Kalaskiso, toate bune şi frumoase, camera super ok şi o luăm la pas în localitate. Descoperim că toate restaurantele sunt închise, magazinele la fel şi ne gândim serios dacă aşa o să fie şi seara. Era aproape la fel. În fine, ne plimbăm vreo 10 km până obosim şi ne odihnim la umbra unui portocal (cu paltonul pe mine, un soare de te „topea”). Mă uit la el şi văd că e plin de portocale. Iau şi eu una, aşa de chestie, nu am mai cules niciodată direct de la sursă. Nu prea e bună, e o combinaţie de portocală, lămâie şi grefă la un loc plus 4 sâmburi pe felie. În fine, per ansamblu localitatea e foarte drăguţă, casele sunt înghesuite şi îşi păstrează acelaşi stil cu al celor din alte zone de pe insulă. Localnicii erau foarte relaxaţi, fumau şi vorbeau unii cu alţii de la balcon din blocuri aşezate de o parte şi de alta a străzii (erau destul de apropiate). Păreau că se certau dar ulterior am văzut că aşa vorbesc ei.
Seara s-a încheiat în mod idilic, în faţa unor paste tradiţionale siciliene, într-o atmosferă caldă şi mă simţeam ca şi cum aş fi fost acasă.
Şi ca să nu mă mai lungesc cu vorba (vor exista mai multe articole pe tema asta), voi exprima mai bine cele spuse mai sus cu ajutorul unor fotografii. Sper că am suprins momentul. 🙂
