Acest monument al naturii este situat in Tinutul Secuiesc, adica in judetul Harghita, dar in extremitatea sudica a acestuia si la granita cu judetul Covasna. Desi te afli in inima tarii descoperi cu mirare (sa zicem asa) ca satele, unele magazine, scolile si farmaciile au denumiri unguresti.

_DSC0031

Inca mai era putina zapada

Excursia a inceput pe la 6 dimineata si a fost organizata de Hai sa socializam (organizatie tanara, la inceput de drum, ce face atat excursii la munte cat si evenimente in Bucuresti) si a tinut pana seara tarziu, pe la 10:30 (atunci cand ne-am intors in capitala noastra mirifica).

_DSC0010

Se vad muntii in zare 🙂

 Am facut vreo 4 ore dus si tot atatea intors (cam mult comparativ cu timpul petrecut in chei), autocarul lasandu-ne la marginea localitatii Varghis, apoi am fost carati cu remorca trasa de tractor vreo 12 km (senzatie misto dar cam inghesuiti) pana la buza Rezervatiei Naturale.

Am avut noroc de zi insorita si turisti putini. Era aproape salbatic, o liniste revigoranta intrerupta de apele verzui si limpezi ale Paraului Varghis. Cheile astea ma duceau cu gandul la Prapastiile Zarnestilor, aceeasi diferenta de temperatura observai si aici la intrarea in chei. Versantii abrupti cu calcare mezozoice se impuneau de o parte si de alta, iar potecuta pietruita (traseul cu cruce albastra) si plina de gheata era singura “slabiciune” a acestui “defileu” ingust. In timpul verii traseul asta cred ca e floare la ureche, dar acum in martie, cu tot ghetusul pe jos, daca nu esti atent, poti sa cazi foarte usor. Parca musca din placerea de a admira peisajul gheata asta si te semifrustrezi atunci cand te gandesti ca trebuie sa fii mai degraba atent la drum decat la peisaj. In orice caz, am traversat vreo 2 km de chei si am pranzit in mijlocul lor, pe o piatra imensa. Dupa aceea am explorat pesterile, unele erau mai mici, altele mai mari iar ultima la care am fost era destul de inaccesibila: trebuia sa te cateri pe niste scari de fier si sa mai traversezi portiuni cu pietre si gheata. Eu am vazut doar 3 dar in total sunt 122 de pesteri la inaltimi de 5,10, 20, 70 si chiar 100 metri fata de talvegul raului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Interesant este  faptul ca aceste pesteri cica adapostesc cea mai mare populatie de lilieci din tara! Drept sa spun, in fiecare pestera am vazut lilieci dar nu credeam ca CEA mai mare populatie este fix aici, un loc aproape nestiut de majoritatea oamenilor. Si am mai observat concavitati cu pietre in mijloc, probabil locul unde oamenii din paleolitic isi faceau focul ca sa-si prajeasca carnea vanata (din pesterile astea au fost scoase unelte de cioplit, bucati de os, bratari etc.)

 Recomand sa explorati si voi acest loc minunat!

Anunțuri